4 Copii, 5 Motive de Fericire

Dupa o lunga absenta a mea in intalnirea cu voi, recunosc, certata de nenumarate ori de Adi, am hotarat acum, cand ceasul arata miezul noptii sa scriu.  Asta ma ajuta sa gasesc niste raspunsuri…Sper!

Tot mai multe mamici, prietene, ma intreaba cum ma descurc cu patru copii? Sincer, chiar si eu ma intreb uneori. Cel mai des le raspund ca e mai greu cu un copil decat cu patru:), ca ajutorul familiei mele este permanent, Ava, Sarah, David si Noah sunt copii buni si de cele mai multe ori intelegatori, dar cel mai important este ca primesc atata iubire si energie de la ei, incat chiar daca uneori obosim, dimineata o luam de la capat. O noua zi. Zambete, tipete, zarva, drumuri intre scoli, mese, joaca, teme, imbratisari. Fericirea din ochii lor de nepretuit.

Ziua pentru noi incepe la 7. Urasc sa ma trezesc dimineata, se pare ca si David m-a mostenit. 🙂 Somnul de dimineta e cel mai dulce. Acum ca scoala a inceput, facem mari eforturi sa nu intarziem. Ma ajuta freshul de portocale pregatit cu ochii pe jumatate lipiti, urc scarile in camera lui David cu lucrurile de scoala. Uneori imi place, atunci cand e ger, sa-i incalzesc ciorapii. O veche obisnuinta de cand avea copilul 2 ani. Cu greu reuseste sa se trezeasca, si de cele mai multe ori imi spune: “mami mai vreau sa dorm !!!! ” Eu il inteleg cel mai bine. Repede la spalat pe dinti, cereale cu lapte din mers si tâști pe usa. Copilul numarul 1 paraseste baza. Cel mai lung drum spre scoala…o ora dus, una intors.

Urmeaza Sarah, mama este cea care o ajuta sa demareze spre clasa intai. Mult mai usor cu leoaica mica care se culca nu mai tarziu de ora 9 si dimineata e plina de energie si grija sa nu care cumva sa intarzie la Miss Magda. Copilul nr 2 paraseste casa impreuna cu Jasmine, prietena ei! Ramanem cu Ava si Noah care, de cele mai multe ori, dorm in continuare pana la 9, si eu apuc sa ma arunc inapoi in pat langa Adi,cu gandul de a-i multumi pentru toate diminetile frumoase din viata noastra. Mama ne gateste dupa pofta (nu stiu de unde are atata putere).

Se trezesc piticii. Urmeaza lapticul, dintii, imbracatul, plimbarea de dimineata sau pur si simplu la joaca. Intre timp, apuc sa fac musai de trei ori pe saptamana un masaj de intretinere, micul dejun pentru mine si Adi,cumparaturi si piata, pregatiri pentru diverse evenimente, facturi de platit, sedinte, intalniri, mersul la serviciu… ma astepata stirile. Ziua se termina cu jurnalul  de la ora 19, cand fug intr-un suflet acasaa. Acasa la ei. Pe drum, telefoane peste telefoane, program pentru a doua zi, opriri pentru mici surprize, tot pentru ei. Cina o luam mereu impreuna, indiferent de program. Urmeaza temele, baita de seara si povestile de somn bun. Weekeend-urile sunt ale lor, iar ei sunt mereu in mintea si sufletul meu, indiferent de orice.

Ei reusesc sa stearga orice urma de oboseala, deznadejde, indoiala. Ei m-au facut mai buna, mai puternica, mai frumoasa, mai implinita. Lumea mea sunt ei. Iar fericirea din ochii lor nu o pot descrie in cuvinte: David, Sarah, Noah, Ava. Omuleti frumosi, cu suflet curat, cu minti sclipitoare, cu povesti amuzante, cu zambete dulci. Asa reusesc eu.