Ca sa devii un om puternic, ai nevoie de niste experiente schimbatoare de viata

Experientele schimbatoare de viata sunt definitorii pentru caracterele puternice. Am cunoscut in decursul timpului multi oameni puternici si, pot spune cu mana pe inima, ca niciunul dintre ei nu a ajuns astfel prin puterea inertiei. Ci prin lupta si perseverenta, de multe ori purtata cu ei insisi. La fel cum fierul este calit prin foc, asa si oamenii se calesc prin experiente negative.

Poate nu va suna frumos ce urmeaza sa spun, insa este adevarul. Si nu este doar parerea mea. Un caracter puternic se cladeste prin surmontarea unor dificultati, care ajung sa te construiasca, caramida cu caramida, sa te modeleze si sa te slefuiasca pentru a deveni omul care trebuie sa fii.

Dumnezeu iti da atat cat poti duce. Este o vorba pe care o cunoaste multa lume, dar in care eu cred enorm de mult. Pentru ca este reala. Greutatile iti sunt date nu pentru a te dobori sau pentru a te ingenunchia, ci pentru ca Dumnezeu are incredere in tine ca le poti face fata. Iar daca simti ca sunt mai multe decat la majoritatea persoanelor, inseamna ca Dumnezeu are foarte mare incredere in tine. Depinde de tine cum le vei intampina. Vei ajunge intr-adevar sa ingenunchiezi, dar numai pentru a intelege ce inseamna umilinta. Caci umilinta isi are rolul ei in acest proces. Fara ea nu se poate. Un om cu adevarat puternic, in opinia mea, este si un om care intelege cat de mic este in aceasta lume. Ca oricat de mult s-ar zbate, este un graunte de praf de stele in Univers.

Am trecut in decursul vietii prin multe incercari grele. Pe unele le cunoasteti si voi deja, respectiv pierderea unui om drag cand eram foarte tanara, apoi au urmat si alte pierderi. Acestea sunt cele mai greu de suportat. Au mai fost si tradari din partea unor oameni in care aveam incredere si tot felul de teste la care simt ca am fost supusa pentru a deveni omul care sunt astazi. Nu ma consider perfecta, dar cu siguranta nu mi-a fost usor, desi asa poate parea din exterior.

Cumva, am invatat sa accept ca toate aceste lucruri le-am trait pentru a ma forma. Incerc sa imi pastrez zambetul pe buze in orice situatie, sa mentin o perspectiva optimista si sa fiu mai indulgenta nu doar cu mine, ci si cu cei din jur. Pana la urma, suntem cu totii oameni si suntem supusi greselii. Mi se pare normal sa iert sau sa trec cu vederea, caci pana la urma Dumnezeu vede tot si doar El este in masura sa decida cine este sau nu vinovat. Mi se pare normal sa fac bine si sa doresc binele tuturor nu doar pentru ca asa am fost crescuta, ci si pentru ca asa aleg. Binele este lumina si intelegere, acceptare, recunostinta, generozitate, iubire nu doar fata de rude si de prieteni, ci si fata de semeni.

Oamenii care nu au trecut prin niste experiente de viata radicale, de obicei tragice de-a dreptul, nu reusesc sa inteleaga cat de minunata si de valoroasa este viata. Exista si oameni, din pacate, pe care astfel de experiente ajung sa ii schimbe intr-un sens negativ. Pentru ca in loc sa scoata la iveala din ei resurse nebanuite, ajung sa ii chinuie, sa ii apese si ii fac sa sufere.

Vreau sa cred ca pe mine viata cu incercarile ei a reusit sa ma aduca in ipostaza de a privi, cumva intr-un mod detasat, toate problemele. Atunci cand treci prin niste lucruri, nu ai cum sa nu iti schimbi perspectiva. Si, la final, te poti considera cu adevarat norocos ca ai reusit singur sa ajungi unde esti.