Despre indragosteala ganduri de Valentine’s Day

Ce se intampla cu noi cand ne indragostim? Iubim la fel, gandim la fel pentru totdeauna? Am cautat pe internet ce se intampla in corpul uman cand te indragostesti si am descoperit ca exista de fapt mai multe faze prin care trece creierul. Cei de la lovesciense.com spun ca oamenii de stiinta au demonstrat ca creierul unei persoane indragostite arata diferit de cel al unei persoane neimplicate sentimental. Deasemenea, sunt diferente intre persoanele care au o relatie de durata si cele care au avut parte doar de nopti pasionale ocazionale.

Antropologul Helen Fisher considera ca sunt 13 faze prin care trecem cand iubim. In prima faza, persoana in cauza iti atrage atentia. O vezi diferita, detasata de ceilalti, o percepi imbracata intr-o aura pe care o percepi drept unica. Creste nivelul dopaminei, o substanta care ajuta atentia si concentrarea. Urmatorul pas: te concentrezi in mod special aspra lucrurilor pozitive. Vezi la vie en rose, cu alte cuvinte, vezi mai ales partea plina a paharului. In special in ceea ce o priveste pe respectiva persoana, careia ii vezi parca numai partile bune. Asociezi aproape orice cu ea/el si asta declanseaza momente dese in care, practic, visezi cu ochii deschisi. In acest stadiu nivelul dopaminei creste si mai mult si apar evidente ale actiunii norefinefrinei, asociata cu cresterea memoriei.

In a treia parte, apare instabilitatea emotionala. Cand totul pare perfect, ai stari de euforie, energie crescuta, respiri accelerat si iti bate inima mai repede. Cand apar probleme, insa, poti avea stari de anxietate, panica si disperare. Cercetatorii spun ca sunt stari asemanatoare cu cele ale persoanelor dependente de droguri. Cand ii arati unei persoane indragostite o fotografie cu „obiectul dorintei”, sunt sensibilizate aceleasi zone ale creierului care raspund atunci cand un dependent se apropie de substanta care ii creaza dependenta. Prin urmare, a fi indragostit este o forma de adictie.

A patra parte: intensificarea atractiei. Cand apar anumite adversitati, de fapt te simti si mai atras de cel pe care il iubesti. Neuronii care produc dopamina devin si mai productivi, iar asta se intampla de cate ori ceea ce iti doresti sa primesti vine cu intarziere. Urmeaza gandurile intruzive, cand te gandesti la persoana draga pana la 85% din zi. Scade nivelul serotoninei si apar diverse „scenarii” in minte. Acum apar formele de gelozie, nevoia de control sau posesivitatea, idealizarea continua.

Ne apropiem in acest stadiu de urmatorul, anume dependenta emotionala. Ea vine si cu gelozia accelerata si teama de respingere sau despartire. Daca relatia s-a rupt inainte de a se ajunge la acest stadiu, dar inca mai avem sentimente fata de respectiva persoana, ne gandim la ea in continuare si ne comportam inclusiv fizic de parca am fi in sevraj.

Daca, in schimb, relatia a trecut cu bine pana aici, incepe faza in care planificam un viitor impreuna. Ne dorim o apropiere si mai puternica la nivel emotional si avem senzatia ca acesta era sensul vietii, sa intalnim perechea si sa formam cuplul perfect. Nu ne mai imaginam viata decat in doi, ca si cum ar fi o nevoie vitala sa faci parte din cuplu.

Pasul urmator este empatia, cand simtim ca ne doare parca si pe noi daca celalalt sufera si devenim si noi euforici cand celalalt se bucura. Apare si disponibilitatea spre sacrificiu, cand lasi de la tine cat mai mult pentru ca celuilalt sa ii fie bine sau te poti pune pe locul al doilea doar pentru a-i face o simpla placere. Interesele comune apar dupa acest stadiu. Incep ca prin minune sa te intereseze si pe tine hobbyurile, activitatile celuilalt si ai convingerea ca e ceva ce iti place de fapt tie. Te imbraci mai mult asa cum ii place, ii adopti din gesturi sau expresii, aveti cam aceleasi pareri si valori.

Incepeti sa deveniti foarte asemanatori, insa tot Helen Fisher spune ca acum e bine sa incercam sa ne pastram autenticitatea, mai ales ca si contrariile se atrag. Oamenii cu personalitati dominate de testosteron, care analizeaza mult, sunt competitivi si au o gandire logica, sunt atrasi deci adesea de personalitatile dominate de estrogen, mai empatice, increzatoare, sociabile, introspective, calme si grijulii.

Sentimentele de posesivitate trec de nivelul fizic si transced la nivelul emotional. Acum apare gelozia extrema, mai ales daca exista motive sa suspectezi vreo urma de infidelitate. Sentimentele devin foarte intense. La unele animale acest comportament apare atunci cand masculul vrea sa se asigure ca nu are rivali in preajma femelei, pana cand nu are loc conceptia, pentru isi asigura urmasi.

In cazul oamenilor, urmatorul nivel este acela in care expresia „sexul este cea mai importanta parte a relatiei” nu mai are sens. Uniunea emotionala este cea care primeaza, apropierea fizica fiind pur si implu fireasca. Lipsa controlului asupra a ceea ce simti apare tot acum. Senzatia ca iubesti involuntar si nu ai ales tu, ci simti asa fara sa depinda de tine.

Ultima faza e inevitabila, din pacate, cea in care scanteia nu mai e asa de puternica. Aceasta stare, daca relatia a rezistat pana in acest punct, se transforma in atasament si codependenta. Iar daca avem si respect si puncte comune, admiratie si prietenie pentru persoana in cauza, de aici relatia evolueaza frumos intr-o iubire mai cuminte, presarata uneori de surprize. Sentimentele intense se bazeaza mai mult pe amintirile de la inceputul relatiei.

Parerea mea este, insa, ca ii putem da persoanei dragi mereu motive sa se reindragosteasca de noi. In orice faza a relatiei am fi, ne putem face timp pentru flirt, pentru rasfat, pentru seductie. Mai cred ca separarile ocazionale ajuta relatia, dandu-ne sansa de a ni se face dor de cel pe care il iubim. Nu vorbesc despre despartiri, ci despre acele momente cand plecam din oras, pentru job sau pentru a duce copiii la munte sau la mare, chiar daca celalat nu poate sa mearga cu noi. In doar cateva zile simti deja ca ti se face dor si devii nerabdator pana la intoarcere. Imi plac si micile escapade impreuna, iesirile din cotidian, cand schimbam peisajul si suntem doar noi, ca si cum avem o mica aventura impreuna, de parca am fi in primele zile ale relatiei.

In afara zilelor aniversare, nu simt ca e nevoie neaparat de o zi anume in care sa sarbatorim iubirea, cand o putem face de fapt in orice zi, insa in acelasi timp imi place faptul ca vad multi indragostiti in aceasta perioada, ca restaurantele creaza meniuri speciale iar cluburile au petreceri cu tematica. Imi place ca florariile si magazinele sunt pline de inimioare si ursuleti, imi place sa port rosu si sa savurez ceva bun impreuna cu Adi, sa ma simt cumva mai rasfatata decat in celelalte zile.

Inteleg ca cei care nu sunt intr-o relatie se simt uneori ciudat cand ii vad pe cei care sunt intr-un cuplu cum isi serbeaza iubirea, ii inteleg si pe cei care sunt mai discreti indiferent de statutul lor sentimental. Fiecare are dreptul la intimitate. Cine spune ca nu puteti imparti un meniu special cu prietenii sau ca nu puteti sa iesiti la dans si fara sa faceti parte dintr-un cuplu?

Chiar daca oamenii de stiinta si psihologii spun ca iubirea poate sa treaca daca nu e intretinuta, eu vreau sa ma bucur de ceea ce simt acum, de faptul ca ma simt iubita si dorita, ca exista un om in care am avut suficienta increderea pentru a-i fi alaturi la bine si la rau. Sarbatoresc asta in fiecare zi, uneori poate in sinea mea, fiind recunoscatoare pentru ce am. Dar imi iau libertatea de a intra in atmosfera festiva ori de cate ori am ocazia, fie de aniversarile noastre, fie pe 14 februarie, fie de Dragobete.

Asa ca va doresc si voua sa va bucurati de atmosfera de sarbatoare daca asa simtiti. Profitati de iubire si celebrati cu ceva bun, cu voie buna, cu cei dragi alaturi. Asa va iubiti de fapt si pe voi!

Pupici voiosi insotiti de inimioare!