Manifest pentru iubire: Parinti, nu va mai bateti copiii!

Am fost invitata de catre Organizatia Salvati Copiii Romania, alaturi de bloggeri, psihologi, oameni implicati in diferite campanii, la o dezbatere dureroasa pentru mine ca mama: violenta asupra copilului in familie. Am aflat cu durere si cu lacrimi in ochi ca noi, civilizatii, practicam la ordinea zilei “urecheala”, lovitul cu palma, lovitul cu lingura de lemn sau cu cureaua, ca 38% dintre parinti recunosc abuzul fizic asupra copiilor in familie iar 63% dintre copii afirma ca sunt batuti acasa de catre parintii lor!!!

Si acum, stau sa ma intreb: de ce ne numim parinti? De ce aducem prunci pe lume? De ce perpetuam si toleram bataia??? Probabil ca multi dintre noi au asistat macar o data la un astfel de tratament, unii dintre noi au fost “educati” in spiritul pedepselor, al batailor fie acasa fie la scoala, pentru unii e ceva”normal” sa-ti mai iesi din pepeni. “Copilul e copil! Trebuie sa-mi stie de frica!” Am aflat ca Romania este tara in care “bataia este rupta din Rai” si “buruiana de leac”, tara in care “unde da mama creste”, unde copilul “trebuie pupat doar in somn” si in care “parintii cred ca daca ei “l-au facut” tot ei “il pot omori “!

Nu vreau sa ne catalogam ca o natiune de salbatici, dar sincer va spun: bataia, corectia, abuzul NU SUNT NORMALE!!!

Se intelege gresit ca “a disciplina” inseamna “a pedepsi”. Dragul de DEX ne explica: a disciplina inseamna a obișnui (pe cineva) cu spiritul de disciplină, de ordine, cu ascultarea. Daca ii pedepsesti (de la o “urecheala”, “palma la fund”, la critica, repros) nu faci decat sa-l infurii si sa-l ranesti pe copil, facandu-l sa acumuleze frustrari. Familia nu trebuie perceputa de el ca fiind un dusman, ci trebuie sa gaseasca acolo protectie, iubire, indrumare cand face greseli. Rolul parintilor este sa-si ghideze copiii, sa-i invete sa se auto-controleze, sa le ofere incredere pentru a deveni adulti sanatosi cu principii de viata solide. Pedeapsa nu face decat sa-i scada stima de sine, copilul poate simti ca nu merita iubirea parintilor, se poate considera bun de nimic. Pedeapsa induce sentimentele de frica si de tristete si il conduce pe cel mic la un comportament ulterior agresiv prin care el isi manifesta toate aceste frustrari. Copilul poate invata sa manipuleze, pentru a scapa de pedeapsa, si chiar sa pedepseasca la randul lui.

Eu si fratele meu care este cu 7 ani mai mare, am copilarit intr-un orasel mic de provincie, Tecuci. Copii normali, cu nevoile anilor 80, crescuti doar de mama, parintii nostri despartindu-se atunci cand eu am venit pe lume. Nu a fost usor, dar ne-am bucurat de iubirea unei mame eroine de care imi amintesc ca niciodata nu m-a lovit. Nu stiu daca am fost un copil “perfect”, asta nici nu e important, dar stiu ca la noi micile pedepse erau legate de faptul ca : trebuie sa scrii doua pagini in plus, astazi tu speli vasele, uzi gradina dis de dimineata sau intri in casa cu o ora mai devreme!!!

Ne-a crescut in iubire si credinta, cu valori ca modestie si generozitate si iata ca si acum este alaturi de mine si de copiii nostri, este bunica blanda si buna si vesnic plina de energie.

Asa ca VA IMPLOR, PARINTI, nu va mai bateti copiii!!!