Tu ce vrei sa te faci cand o sa fi mare?

Imi amintesc cu placere ca una dintre cele mai frecvente intrebari pe care le auzeam cand eram copil era legata de ce-mi doresc sa devin cand voi fi mare. Intrebare adresata inca de la gradinita, apoi de tovarasa invatatoare, de profesori, cand am crescut, de parinti atunci cand a trebuit sa luam hotarari importante, dar si de mine, inca de prin clasa a cincea, cand faceam lungi  compuneri despre viitoarea mea meserie.

Marturisesc cu bucurie in suflet ca alegerile pe care le aveam atunci nu-s foarte diferite de ceea ce fac acum. Fire statornica sau noroc, spun eu. Am visat mai intai sa devin educatoare, fascinata fiind de copii, apoi invatatoare, prin clasa a patra imi placea cum suna cuvantul “stewardesa” asta nu s-a potrivit pentru ca am fobie de zbor, iar jobul in sine mi se pare unul destul de complicat. Insa, cea mai statornica dorinta era cea de prezentator TV.  Exersam in oglinda, citind cu voce tare din ziarul zilnic al bunicului ” Viata Libera” un ziar local din Galati, dupa ce toceam bine rujurile bunicii si purtam haine “alese” ca sa fiu o crainica eleganta. Le sorbeam din priviri pe marile doamne ale televiziunii din anii 80 admirandu-le eleganta si frumusetea glasului.

Si iata ca visul meu este unul real, fac cu pasiune si emotie un jurnal de stiri in fiecare zi: citesc, redactez stiri din cand in cand, tragem voci, port haine frumoase si tocesc rujuri si acum.
La visul de a fi invatatoare nu am renuntat complet si cred ca oarecum este unul implinit datorita copiilor mei. Facem multe lectii impreuna, sedinte cu parintii sunt, serbari la fel. Am eu o vorba: biata de mine, de 5 ori trec prin scoala generala, pentru ca la liceu sigur nu voi tine pasul.

Mama fiind si eu ii intreb pe cei mici despre visurile lor si observ cu placere ca li se potrivesc personalitatii si pasiunilor pe care le au. David vrea sa devina chirurg cardio-toracic, citeste carti de anatomie, ii plac filmele de specialitate, admira doctorii si merge destul de des la o clinica unde poarta conversatii lungi cu medicii care au diverse specializari. Sarah este gratioasa si pasionata de caluti: imi spune ca i-ar placea sa fie balerina, amazoana sau invatatoare. Lui Noah ii place mingea si ar vrea sa fie fotbalist sau artist (oare de ce?), iar Ava ne-a spus ca vrea sa fie Spidermanita fiindca il place pe Spiderman si este nedespartita de o caciulita ce are drept model o plasa de paianjeni.

Vise curate, create de inocenta vastei si pe care eu ca parinte le voi sustine si respecta ca o promisiune de viata! Sunt mandra de ei, sunt fericita ca au opinii, ca pot face alegeri, ca sunt copii buni, suntem norocosi sa mergem la scoli cu dascali dedicati  si am credinta ca orice alegere vor face peste ani, Sarah, Ava, David si Noah vor fi adulti fericiti si impliniti.

Cand astern aceste randuri sunt in asteptarea micutului Moise, nici nu banuiti emotia si nerabdarea care ma cuprinde. Asa un dor nebun de mamica de cinci pitici! Mi-l imaginez si il simt din ce in ce mai prezent nu doar in pantecul meu ci si in viata noastra. Discutam cu fratii lui despre meseriile lor viitoare, iar Noah imi spune ca: sigur Moise va deveni doctor.

Suntem clar binecuvantati si, chiar daca nu toate zilele sunt “din povesti”, copiii sunt putere si dorinta mea de a merge mai departe cu credinta si optimism. In experienta maternitatii, minunata pentru mine alaturi imi este si Philips Avent cu produse si sfaturi de incredere pentru parinti si bebelusi. De curand am aflat ca au pregatit o colectie minunata de 6 biberoane cu ilustratii cu meserii, despre care puteti afla mai multe aici.